Pedagogia lui Don Bosco

Ioan Bosco, Sf. (Giovanni Bosco), cunoscut mai ales sub numele de Don Bosco (n. 16 august

1815, Castelnuovo, în apropiere de Torino; d. 31 ianuarie 1888, Torino) a fost un preot și educator romano-catolic italian, care a folosit metode educative bazate pe dragoste în loc de metodele punitive. Și-a plasat lucrarea sub protecția Sfântului Francisc de Sales și i-a asigurat continuitatea fondând Societatea Saleziană. El este unicul sfânt care a fost denumit "Părintele și învățătorul tineretului".

Don Bosco a fost mai întâi de toate un om al acţiunii. Colaboratorii săi au insistat ani mulţi să aştearnă în scris ideile sale pedagogice.

În 1877, fără tra

gere de inimă, Don Bosco a scris 7 pagini cu titlul de “Sistemul Preventiv în educarea tineretului”. Misiunea sa se derulează în centrul a cea ce a fost numit “secolul pedagogic”:, totuşi, faima şi metodele sale au depaşit tradiţiile confesionale şi naţionale, fiind assimilate cu simpatie şi de mediile necrştine din întreaga lume. E foarte probabil ca factorii determinanţi ai vâstei rezonante să fie modernitatea sistemului care adună tot cea ce pozitivismul oferă culturii şi civilizaţiei oricărui context ambiental, umanitatea, care respinge tot ce este rigid şi legat de viziuni reduse şi m

ioape. Dar frumuseţea acestui Sistem pare legată de unele elemente caracteristice pe care azi le găsim răspândite în diferite sisteme

educative, dar c

are în timpul lui Don Bosco constituiau nişte inovaţii.

Totul pentru tânăr
Pedagogia lui Don Bosco îl priveşte pe tânăr în integritatea lui. Sunt importante momentele de joacă şi de distracţie (în casele saleziene nu poate lipsi sportul, recreaţia zgomotoasă); sunt de asemenea importante preocupările tinerilor pentru teatru, muzică, animaţie…

“Iubiţi lucrurile pe care le iubesc tinerii” le repeta educatorilor săi. Tânărului i se oferă posibilitatea de a studia, de a învaţa o meserie cu care să-şi câştige existenţa şi să fie un “cetăţean onest” în lume. Don Bosco ţinea mult la “salvarea sufletelor” tinerilor pe care-i întâlnea: îi educa în spiritul creştin oferindu-le religia pentru o bucurie deplină deoarece – spunea el - “vă aştept pe toţi în Paradis”. Sintetiza totul în trei cuvinte: sănătate, ştiinţă, bunătate, care pot fi descrise astfel: interesele umane, culturale şi spirituale ce convieţuiesc în mod armonios în perioada tinereţii. “Nu am cunoscut niciodată vreun tânar care să nu aibă ceva pozitiv în interiorul său; întâlnind un obstacol, am obţinut în urma depaşirii lui mult mai mult decât cea ce doream”.

Don Bosco îl privea pe tânăr cu simpatie: “Ajunge să fiţi tineri pentru ca eu să vă iubesc”. În felul acesta se creează, între educator şi cel educat, un canal comunicativ care va permite, cu timpul, transmiterea valorilor. Este vorba de un optimism realist care ţine cont de părţile pozitive prezente în fiecare tânăr, care acţionează în mod educativ pentru a crea o personalitate armonioasă (capabilă să acumuleze valorile vieţii), dar care ştie şi să ia atitudine în faţa elementelor corupte, provenite din inima fiecăruia şi datorate influenţelor educaţiei primite şi societăţii. Raţiunea Sistemului său este aceea de a se încrede în forţele pozitive prezente în fiecare persoană, educaţia având sarcina de a le face să crească şi să se maturizeze.