Încrederea în educaţie
Don Bosco în munca sa cu tinerii a fost susţinut de o singură idee: “Educaţia poate schimba istoria!”, iar viaţa şi-a trăit-o pentru acest ideal. Despre educator scria: “Este o persoană consacrată binelui elevilor săi şi de aceea trebuie să fie gata să înfrunte orice neplăcere sau supărare pentru a-şi atinge scopul – educaţia civilă, morală şi profesională a elevilor săi. Educaţia constituie acel proces de lungă durată a cărui finalitate este formarea de “buni creştini şi cetăţeni oneşti”. Nu se educă încarcerând libertatea, ci ajutându-l pe tânăr să o folosească bine, iar pentru aceasta e nevoie de:

- competenţă educativă
- iubire pentru viaţa profundă
- privire pozitivă asupra propriei persoane şi asupra celorlalţi
- pasiune pentru tineri
Adevărata prevenire
Astăzi, acest cuvânt face deja parte din mentalitatea socială şi practicile obişnuite. “Mai bine să previi, decât să vindeci.” spune o zicală înţeleaptă. În termeni educativi înseamnă să eviţi ca tânărul să trăiască acele experienţe negative care-i pot compromite serios creşterea, oferirea instrumentelor pentru a înfrunta, într-o formă autonomă viaţa cu toate dificultăţile şi contradicţiile ei, crearea unui ambient în care valorile ce se doresc a fi transmise să fie văzute şi comunicate prin exemplu. Există şi un al doilea sens legat de termenul de “prevenire”: nu e necesară doar prevenirea răului (evitând într-un anume fel efectele devastatoare în educaţie), dar şi prevenirea binelui, determinându-l să apară în urma unui traseu pe deferite niveluri:

- recunoaşterea unei energii suficiente în sine şi în tânăr, capabilă de a-l conduce spre autonomie (optimism);
- retrezirea voinţei de a merge, de a construi, dând întâi de toate, exemplu;
- ajutarea tânărului să devină conştient de calităţile sale positive şi să ofere, cu timpul, posibilităţi concrete în care acestea pot exploda de potenţialitatea lor.

Importanţa iubirii în educaţie
“Se educă doar în măsura în care se iubeşte”, spun în ziua de azi mulţi pedagogi. Don Bosco afirmase: “Educaţia este o chestiune care ţine de inimă”, “Practicarea acestui Sistem se bazează pe cuvintele Sf. Paul, care zice: Dragostea e binevoitoare şi răbdătoare; ea toate le suferă, toate le speră şi toate le îndură” iar Don Bosco e convins că doar Dumnezeu ne poate învăţa arta de a iubi şi de a educa asemenea Lui. De aici şi importanţa religioasă în Sistemul său preventiv.

A educa înseamnă a dori adevăratul bine al tânărului, iar primul pas este acela de a ţi-l face prieten, “cucerindu-i sufletul”. Într-o scrisoare renumită a lui Don Bosco, scrisă salezienilor din Roma în 1884, citim: “Nu e suficient să iubeşti tinerii, e necesar ca ei să-şi dea seama că sunt iubiţi". Pentru prima dată primise, în urma cu mulţi ani, în vis, un sfat preţios: “Nu cu pumnii, ci cu blândeţe şi bunătate va trebui să câştigi inimile tinerilor!” Este vorba de o iubire care ştie să se consacre: educatorul e “consacrat total binelui elevilor săi”, deci capabil de a le da totul, chiar şi viaţa.

Concluzie
Actualitatea acestui stil pedagogic, care se referă la Don Bosco, este privită de toată lumea, părând chiar mai necesar decât a fost în urmă cu un secol. Educaţia este o operă obositoare, de lungă durată, în care alternează succesele şi eşecurile; nu are reţete prestabilite pentru că are de-a face cu unicitatea fiecărei persoane. Se bazează pe convingerea că binele, prezent în fiecare, este o valoare importantă pentru care se merită oboseala de “a-şi da viaţa”.

Pedagogia lui Don Bosco

Ioan Bosco, Sf. (Giovanni Bosco), cunoscut mai ales sub numele de Don Bosco (n. 16 august

1815, Castelnuovo, în apropiere de Torino; d. 31 ianuarie 1888, Torino) a fost un preot și educator romano-catolic italian, care a folosit metode educative bazate pe dragoste în loc de metodele punitive. Și-a plasat lucrarea sub protecția Sfântului Francisc de Sales și i-a asigurat continuitatea fondând Societatea Saleziană. El este unicul sfânt care a fost denumit "Părintele și învățătorul tineretului".

Don Bosco a fost mai întâi de toate un om al acţiunii. Colaboratorii săi au insistat ani mulţi să aştearnă în scris ideile sale pedagogice.

În 1877, fără tra

gere de inimă, Don Bosco a scris 7 pagini cu titlul de “Sistemul Preventiv în educarea tineretului”. Misiunea sa se derulează în centrul a cea ce a fost numit “secolul pedagogic”:, totuşi, faima şi metodele sale au depaşit tradiţiile confesionale şi naţionale, fiind assimilate cu simpatie şi de mediile necrştine din întreaga lume. E foarte probabil ca factorii determinanţi ai vâstei rezonante să fie modernitatea sistemului care adună tot cea ce pozitivismul oferă culturii şi civilizaţiei oricărui context ambiental, umanitatea, care respinge tot ce este rigid şi legat de viziuni reduse şi m

ioape. Dar frumuseţea acestui Sistem pare legată de unele elemente caracteristice pe care azi le găsim răspândite în diferite sisteme

educative, dar c

are în timpul lui Don Bosco constituiau nişte inovaţii.

Totul pentru tânăr
Pedagogia lui Don Bosco îl priveşte pe tânăr în integritatea lui. Sunt importante momentele de joacă şi de distracţie (în casele saleziene nu poate lipsi sportul, recreaţia zgomotoasă); sunt de asemenea importante preocupările tinerilor pentru teatru, muzică, animaţie…

“Iubiţi lucrurile pe care le iubesc tinerii” le repeta educatorilor săi. Tânărului i se oferă posibilitatea de a studia, de a învaţa o meserie cu care să-şi câştige existenţa şi să fie un “cetăţean onest” în lume. Don Bosco ţinea mult la “salvarea sufletelor” tinerilor pe care-i întâlnea: îi educa în spiritul creştin oferindu-le religia pentru o bucurie deplină deoarece – spunea el - “vă aştept pe toţi în Paradis”. Sintetiza totul în trei cuvinte: sănătate, ştiinţă, bunătate, care pot fi descrise astfel: interesele umane, culturale şi spirituale ce convieţuiesc în mod armonios în perioada tinereţii. “Nu am cunoscut niciodată vreun tânar care să nu aibă ceva pozitiv în interiorul său; întâlnind un obstacol, am obţinut în urma depaşirii lui mult mai mult decât cea ce doream”.

Don Bosco îl privea pe tânăr cu simpatie: “Ajunge să fiţi tineri pentru ca eu să vă iubesc”. În felul acesta se creează, între educator şi cel educat, un canal comunicativ care va permite, cu timpul, transmiterea valorilor. Este vorba de un optimism realist care ţine cont de părţile pozitive prezente în fiecare tânăr, care acţionează în mod educativ pentru a crea o personalitate armonioasă (capabilă să acumuleze valorile vieţii), dar care ştie şi să ia atitudine în faţa elementelor corupte, provenite din inima fiecăruia şi datorate influenţelor educaţiei primite şi societăţii. Raţiunea Sistemului său este aceea de a se încrede în forţele pozitive prezente în fiecare persoană, educaţia având sarcina de a le face să crească şi să se maturizeze.

Mesajul Rectorului Major la MTS.

Deseori, când vă întâlnesc, percep în voi o mare dorinţă de a-l găsi pe Domnul.
Poate ca nu vă reuşiţi să exprimaţi cu claritate dorinţa aceasta, dar eu culeg oricum aspiraţia voastră cea mai profundă, cea care locuieşte în inima voastră. Vă prind de mâna şi…
VREM SĂ-L VEDEM PE ISUS
Mesajul rectorului major la MTS
În anul centenar morţii lui don Michele Rua
Iubiţi tineri,
Iată-mă aici, fidel întâlniri noastre, cu ocazie sărbătorii lui Don Bosco, „tatăl şi prietenul tinerilor”. În anul acesta întâlnirea noastră, care plâng să fie doar virtual, dar nu mai puţin adevăr şi autentică, coincide cu începutul centenarului morţii lui Don Rua, primul succesor al lui Don Bosco şi, fără îndoială, discipolul său cel mai fidel şi mai bine reuşit.
Aceasta este, de fapt, una din motivăţiile principale alegerii gândului anului 2010 adresat la toata Familia Saleziană: „La imitaţia a lui Don Rua, ca discipoli autentici şi apostoli pasionaţi, ducem Evanghelia tinerilor”
Deci, eu vrea să fie cel dintâi care primeşte programul spiritual şi pastoral al gândului anului acesta şi prin acest mesajul, ca un fel de dialog între voi şi mine, vă ofer Evanghelia şi doresc să vă-l arat pe Isus, pentru ca şi voi să fiţi în putere să deveniţi discipolii, martorii şi apostolii săi.
Deseori, când vă întâlnesc, percep în voi o mare dorinţă de a-l găsi pe Domnul.
Poate ca nu vă reuşiţi să exprimaţi cu claritate dorinţa aceasta, dar eu culeg oricum aspiraţia voastră cea mai profundă, cea care locuieşte în inima voastră. Vă prind de mâna şi vă duc pe voi la Învăţătorul meu, la Domnul şi Dumnezeul meu.
Don Pascual, vrem să-l vedem pe Isus
Dacă î-l doriţi cu adevărat , trebuie să aveţi picioare bune şi urechi atenţi. Pentru că Isus merge. Şi nu se opreşte niciodată! Pentru a-l găsi ar trebui să ascultaţi cântul grăunţelor de nisip ridicaţi de picioarelor sale. Totul devine nou la trecerea sa şi trecerea sa nu cunoaşte sfârşit.
El menţine un pas de avantaje şi cuvântl său este, aşa ca El, totodată in mişcare , fără sfârşit în actul de a dărui totul, de a lăsa să se cunoască totul de sine. Au trecut două mii de ani , dar El pare să fie abia trecut. Istoria încă freamătă pentru trecerea sa, aşa ca după explozia unei bombe. Şi lumea nu mai este cea de mai înainte. Nimeni nu a vorbit vreodată de Dumnezeu aşa ca omul acesta, nimeni nu ne a iubit pe noi aşa ca El, nimeni nu s-a dăruit în totalitate aşa ca El, până a se nimici. Nimeni nu a poruncit, ca El, vântului şi mării, spiritelor rele care chinuiesc şi distrug în om partea cea mai buna umanităţii sale, nimeni ca El a înfrânt moartea şi învins păcatul. Este deosebit de toţi ceilalţi.
De aceea mulţi îl urăsc , cum să urăşte cei care nu sunt omologaţi cu gândul curent.
Eu nu am un loc pentru dormit când noapte coboară. Nu am o ascunzătoare, dacă cineva mă caută. Vulpile au vizuinile lor, păsările cuiburile lor: Eu trăiesc fără protecţie întra pericole şi ameninţări. Cine doreşte să progreseze folosind metodele obişnuite, la mine nu găseşte ceea ce caută.
Celor pe care îi întâlnesc, El spune:”A venit ora de a schimba!”.
„Dumnezeu este în mijlocul vostru şi nici un lucru şi nimeni nu-l îl poate vreodată opri”.
El este acela pe care îl căutăm. Mergi şi adu-i întrebarea noastră.
Nu este necesar. El ştie ceea ce vreţi. La malul lacului, lumea îl asediază şi îl întreabă: „Care este mesajul tău?”. Isus îi priveşte pe pescarii care arunca mrejele. Răspunsul său este foarte diferit de acel pe care am aşteptat. Nu face o dezbatere şi nu ţine o conferinţă, dar spune ”Veniţi! De ce continuaţi să pescuiţi? Salvaţi mai bine celor care se îneacă, bărbaţi şi femei în primejdie! Am nevoie de voi! Vrea să vă fac pescări de oameni”.
Şi ei lasă mrejele, barca, părinţii, soţiile şi copii. Merg cu el. „Vreţi cu adevărat să ştiţi cine sunt? Faceţi drumul cu mine şi veţi avea un răspuns”spune Isus. E nevoie de curaj pentru a merge contra curentului. Este incomod a lăsa liniştea leneşă zilelor toţi egali şi a
începe un drum nou.
O zi un tânăr ca şi voi, vine să-l caute pe Isus şi îl întreabă: „Învăţătorule, ce trebuie să facă pentru a deveni aşa cum mă vrea Dumnezeu? Destăinuieşte-mi taina acestei fericirii”.
Isus răspunde: „Tu cunoşti poruncile Domnului: Să nu ucizi. Să nu comiţi adulter. Să nu furi. Să nu dai mărturie falsa. Cinsteşte-i pe tatăl tău şi pe mama ta”.
„Învăţătorule,- reia tânărul – toate acestea le-am respectat cu rigoare din frageda copilărie”. Isus îl priveşte cu iubire şi îi spune: „Îţi lipseşte doar un lucru pentru a ajunge la ţinta: întoarce-te a casa , vinde toate bunurile tale, dăruieşte încasarea săracilor. Apoi, vino şi urmează-mă”. Dar tânărul se întunecă la faţa şi pleacă.
Urmarea lui Isus nu înseamnă a lua o decizie. Înseamnă a lua cea mare decizie. Înseamnă să risc totul jucând pe o unică carte. Înseamnă a asuma ca propria decizia pe care El a luat în privirea noastră: „Vă asigur ca nu este iubirea mai mare decât aceasta: să daţi viaţa pentru prieteni voştri”.
Şi pentru să facă tot mai clar, tot mai concret, Isus oferă o explicaţia sa prin două parabole:”Împărăţia cerurilor este asemenea unei comorii ascunsă intr-un ogor: un om o găseşte şi o ascunde: apoi merge, plin de bucurie, vinde toate bunurile sale şi cumpără acel ogor. Împărăţia cerurilor este asemenea unui vânzător care caută perle preţioase; Având găsita o perlă de mare valoare, merge, vinde tot ce are şi o cumpără”.
Isus ajunge până la paradox: într-o alta parabolă laudă un administrator înfidel şi necinstit, culpabil de fals în act public, înşelătorie, apropriere nedatorată şi corupţie.
Doar pentru a sublinia ca omul acela se angajează pentru a şi garanta viitorul: este prevăzător. Este un necinstit, dar cu coerenţa foloseşte o linie foarte dreapta: ţinta fără scrupul la câştigul propriu.
Iubiţi tineri, prieteni mei şi ai lui Don Bosco, nu puteţi să trăiţi fără să ştiţi ceea ce contează cu adevărat, fără să ştiţi care este sensul vieţii. Pentru că viaţa este tot ce aveţi
Unica carte sigură la care puteţi ţinti, riscând totul, este chiar Lui , Isus.
„Dar, Don Pascual, Împărăţia lui Dumnezeu nu este pentru noi. Este un lucru prea înalt şi dificil”.
Dacă Isus te iubeşte şi te cheamă, poţi să te ridici, poţi să te mişti. Poţi să schimbi direcţia, să începi un drum nou. E suficient că să te ştie, să te simte şi să vrei să fi iubit de El.
Ajunge ca să schimbi obiceiurile tale, să regândească convingerile tale. Aşa au făcut discipoli cei dintâi: chemaţi un la un pe nume, fără zăbavă s-au pus la drum după El.
În viaţa fiecăruia om este o zi, o ora care lasă o amintire de neuitat.. Este momentul în care se întâmpla ceva nou, este momentul în care o viaţă schimbă cu totul. „Era aproape ora a patra după amiază” aminteşte Ioan, când l-au întâlnit pe Isus.
Dumnezeu - şi Scriptura ne dă mărturii multe – face alegerile sale fără să privească bogăţia, talanţi or calităţii personale; ba chiar, des îi alege în mod paradoxal, pe cei mai slabi, săraci, cei ignoranţi ale lumii.. De câteva ori El cheamă în mod impetuos, aproape violent; este felul lui Paul, doborât la pământ în drum spre Damasc. Din contra, des o face în forma simpla şi convingătoare. Aşa a fost invitaţia adresată spre cei doi discipoli lui Ioan Botezătorul.
e mai multe ori Dumnezeu, pentru a chema o persoană, se foloseşte de o mediaţie umană: Ioan Botezătorul pentru Andrei şi Ioan, Andrei pentru fratele său Simon, Filip pentru Natanael. Aşa odată…! Şi astăzi? Astăzi se foloseşte de mine pentru a te chema! Te invit să-l cunoşti!
E adevărat. Nu a fost uşor pentru discipoli să înţeleagă „logica” învăţătorului lor, dar la sfârşit si-au dat seamă ca, afară de El nu ar găsi cuvinte capabile să dea lumină şi putere pentru a atinge aceea plinătate a vieţii pe care Isus le-a arătat.
Şi nu doar ei. Zaheu, un vameş, adică un perceptor al taxelor în folosul romanilor. La ochii lumi era un colaboraţionist, un trădător, dispreţuit şi urât din „adevăraţi” iudei. Tocmai acest Zaheu, trădător şi necinstit, aude că Isus intra in Ierihon. El a auzit ca lumea vorbea de acest om. .El simte în sine o foarte mare atracţie: el vrea să-l cunoască său cel puţin să-l vadă pe Isus. El părăseşte postul de vameş şi aleargă unde mulţimea se îngrămădeşte în jurul Magistrului. Este prea multa lumea şi el, mic de statură, şi sărând, nu reuşeşte să vadă chiar nimic. El aleargă înainte şi urcă pe un copac. Bogatul, puternicul, şi desigur urâtul Zaheu, urca să se aşeze între rămurele unui sicomor.
Marea sa dorinţă i-a făcut să piardă oricare demnitate şi l-a făcut ridicol în ochii oamenilor. Toţi râd de el şi încă Isus pot să aibă surâs, dar apoi, scrutând profundul inimi sale, îi spune: „Coboară, Zaheu, pentru ca astăzi trebuie să mă opresc la tine”.Zaheu coboară , aleargă a casa.
Autorităţile religioase Ierihonului şi iudei tradiţionalişti sunt supăraţi, furioşi şi răniţi. Toţi murmură şi spun: „A mers în casa unui păcătos!” Sunt şocaţi şi au aproape impresia de a nu înţelege nimic. E lumea de-a-ndoaselea: Mesia în casa păcătoşilor!
Dar Isus face mereu aşa. El răsturnă lumea noastră egoistă şi ipocrită, o pune în criză şi nu-i pasă de ordinea constituită. Răsturna valorile stabilite pentru a pune în locul lor o ordinea socială foarte nouă.
Isus este în casa lui Zaheu şi nu-i cere să-o părasească pe soţia, să vinda casa, să deă bunurile sale săracilor şi să-l urmeze. Îi spune doar: “Astazi mă opresc la tine”
Chemările lui Isus sunt de două feluri: La tânarul bogat spune:“Merge, vinde tot ce ai şi urmează-me. Să nu iei bagagele, nu-ţi vor folosi la nimic. Eu voi
avea grijă de tine. Eu voi fi bunul tău”. Lui Zaheu dimpotrivă : “Astazi trebuie ca mă oprească la tine”. Chemarea aceasta din urma nu este mai uşoară decât cea dintâi. Lui Zaheu răsturnă tot felul său de a fi şi de a trăi.
Când Isus spune ca vrea să trăiască la noi şi noi îl primim în casa noastră, atunci multe lucruri se schimbă înlauntrul nostru şi felul nostru de a trăi se revoluţionează.
Când îl primim pe Isus în viaţa noastră El ne eliberează de tot care nu este Dumnezeu.
Un singul lucru contează: să-l primim! Şi de aceea trebuie să fim gată şi vigilenţi: în clipă în care primeşti chemarea sa, ai posibilitatea să devii o persoana liberă, capabil de a dispune de tine însuţi pentru a pune viaţa ta în slujba Sa şi a altora.
“Crezi atunci cu adevărat ca Dumnezeu are nevoie de noi?”
Ca lucrul cel dintâi Isus a vrut nişte oameni în jurul său: doisprezece prieteni, o comunitate, un popor. După face mai mult: se reprezenta pe sie însuţi şi Biserica ca viţă de vie:”Eu sunt viţă cea adevărată. Ramâneţi uniţi cu mine şi eu voi ramâne unit cu voi. După cum mlădiţa nu poate aduce rod de la sine, dacă nu ramâne unita cu viţa, tot la fel nici voi nu puteţi aduce rod dacă nu ramâneţi uniţi cu mine. Eu sunt viţa, voi sunteţi mladiţele. Daca cineva ramâne unit cu mine şi eu cu el, acela aduce rod mult; fără mine nu puteţi face nimic”.
În prietenilor săi curge acelaş sânge al sau.”Eu sunt în voi şi voi sunteţi în mine” spune El. “Şi acesta ist semnul pentru a ne recunoaşte: se numeşte Euharistia. Suntem acelaş trup. În noi curge acelaşi sânge. Acum voi suntez mâinile mele, picioarele mele şi inima mea”.
După ce l-au răstignit, duşmani săi se gândeau: l-am eliminat! O dată pentru totdeauna, am pus o piatră asupra Isus de Nazaret. Dar nu se poate împiedica ca soarele să răsară. Nu se poate interzice să fie Viaţa Celui care poate să învingă moartea. Nu se poate împiedica să împărtăşească viaţa , Celui care est izvorul Vieţi. Nimic este mai viu decât Dumnezeu. Şi în cea seara din urmă, în Euharistia, Isus spune: „Acum sunteţi mine!”. Isus este viu în noi!
Iubiţi tineri, voi puteţi să fiţi genii, organizatori, inventatori, lumea faimoasă, bărbaţi şi femei de succes…Dar toate acestea sunt nimic în comparaţie cu posibilitatea de fi instrumente în mâinile lui Dumnezeu.
Nu puteţi să aveaţi o vită sterilă, care ofileşte in fiecare zi puţin mai mult. Puteţi, de contra, să fiţi încărcaţi de roadele. Este o responsabilitate a voastră. „Tatăl meu este viticultorul – lămureşte (Explică) Isus.- Orice ramură care este în mine şi nu aduce rod o tăia şi o aruncă , şi ramurile care aduce rod îi eliberează de tot ce împiedică să dea roadele mai abundente. Voi sunteţi deja eliberaţi prin Cuvântul pe car vă l-am anunţat”.
Voi puteţi să fiţi gura prin care Dumnezeu continuă să vorbească fiinţelor umane, instrumente pentru anunţarea adevărate libertăţii. Voi puteţi să fiţi ochii care ştiu să se vadă în întunericul din lume pentru a putea indica altora prezenţa lui Dumnezeu şi împărăţiei sale. Voi puteţi să fiţi urechile , care în mijlocul gălăgiei şi muzici ale Ipod-urilor reuşesc să audă sunetele care nu mai pare să poată fi auzite: vocea celor care plâng, celor care imploră ajutor, celor care invoca respect şi demnitatea şi celor care cer justiţia şi pâine. Puteţi să fiţi mâinile şi picioarele pentru a întâlni persoanele, a le ridica şi a le pune pe picioare în numele lui Isus. Şi veţi descoperi că aţi primit mai mult decât aţi reuşiţi să daţi.
Acesta este secretul fericiri. „Fericirea stă într-o alta parte : în partea pe care nu o gândiţi, spune Isus, Fericirea se construieşte nur cu Dumnezeu.
Voi pute-ti sa fiti gura prin care Dumnezeu continua sa vorbeasca fiintelor umane, instrumente pentru anuntarea adevaratei libertati .Voi puteti sa fiti ochii care stiu sa vada intunericul din lume pentru a putea indica altora prezenta lui Dumnezeu si imparatia Sa. Voi pute-ti sa fiti urechile care in mijlocul galagiei si muzicii ale ipod-urilor reusesc sa auda sunetele care nu mai par sa poate fi auzite ;vocea celor care plang , celor care implora ajutor , celor care invoca respect si demnitate .

Pute-ti sa fiti mainile si picioarele pentru a intalni persoanede a le ridica si de a le pune pe picioare in numele lui Isus. Si ve-ti descoperi ca a-ti primit mai mult decat a-ti reusit sa dati.

Acesta este secretul fericirii. Fericirea este intr-o alta parte, in partea pe care nu o ganditi,spune Isus. Fericirea se construieste doar cu Dumnezeu.

Chiar si prietenii lui Isus se gandeau ca ar fi trebuit sa fie mari si puternici pentru realizarea imparatiei lui Dumnezeu. Dimpotriva a spus Isus. Pentru ai fi utili lui Dumnzeu, trebuie sa fiti mici ca un cpil.

Un copil este o fiinta care are inca inaintea sa viitorul sau. Un copil este facut din vise si uncredere.

Inainta-ti cu fruntea sus. Ave-ti un viitor in fata voastra si merita sa mergeti in intampinare. Copii sunt slabi, ce le lipseste este forta . Au doar incredere. Si cand totul merg bine stiu ca sunt iubiti.

Ei au inaintea lor viitorul. Voi aveti un cuvant sa spuneti in viata voastra si cu viata voastra. Un cuvant de consolare, un cuvant de eliberare, un cuvant se speranta , deschis spre viitor. Aveti curaj sa o pronunta-ti . Aveti curajul de a fi ceee ce sunteti , in mod integru; persoane autentice, libere, care au o vocatie.

Nu va fie teama! Sa mergem cu curaj spre celalalt mal.

Acest ocean de pericole si amenintare este cu adevarat foarte mare si barca noastra e mice si fragila. Dar pe barca noastra il ducem pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, De cine ne vom teme?

Dragi tineri, va iubesc si am primit cererea voastra de a va face sa-L vedeti pe Isus. V-am facut sa-l vedeti si v-am dus la El. Urasc ca acum puteti marturisi ca dicipoli a lui Ioan Botezatorul. L-am gasit pe Cristos. Face-ti tot posibilul pentru a conduce si pe altii la Isus.

Inchid lsandu-va cu rugaciunea Cardinalului Newman. Apropiati-va de ea si o traduceti in program de viata.

Visul diamantului

Apăru din nou acel personaj, dar cu o aşteptare melancolica …… mantaua sa devenise fără culoare, mâncata de molii si şifonata. In acel loc unde stăteau fixate diamantele erau din contră profund stricate de molii si de alte insecte mai mici.
Priviţi si încercaţi sa înţelegeţi, ne-a spus. Am văzut că cele 10 diamante au devenit molii care rodeau mantaua cu furie. .De aceea diamantul credinţei era subintrodus in somn si lene.
In loc de speranţă era zâmbete urate si cuvinte vulgare.
In loc de iubire, neglijenta in împlinirea lucrurilor lui Dumnezeu. Iubesc si caută interesele proprii, nu ale cele lui Dumnezeu.
In loc de temperanta, lăcomia si cei care au făcut din burta dumnezeul lor.
In loc de munca, somn, beţie, lene, trândăvie.
In loc de ascultare, era o stricăciune larga si profunda.
In loc de castitate, concupiscenţă e o viaţă superba.
In loc de sărăcie, a succedat patul, îmbrăcămintea, băutura si banii.
In loc de premii partea noastră vor fi lucrurile pământeşti
In loc de post, era o stricăciune dar nimic scris.
\Văzând acelea am fost cu toţii înspăimântaţi. In acel moment s-a auzit o voce adâncă cum sa schimbat aspectul ei frumos. Dar în întuneric…am putut zări un tânăr frumos îmbrăcat intr-o haina alba. Cu o înfăţişare maiestoasa, dar dulce si amabila a venit puţin înaintea noastră sin ea-a adresat aceste cuvinte textuale
Slujitori si instrumente a Dumnezeului Atotputernic observaţi si înţelegeţi. Prinde-ti curaj si fiţi tari. Lucrurile pe care le-aţi văzut si ascultat sunt un indemn Dumnezeiesc, care acum este făcut vouă si fraţilor voştri: staţi in alerta si înţelegeţi bine mesajul.
Săgeţile prevăzute rănesc mai puţin si pot fi prevenite. Fiecare cuvănt încredinţat vouă, sa fie argumente ale predicării.
Predicaţi fără sa obosiţi in momentele favorabile si in momentele nefavorabile, Dar ceea ce predicaţi , faceţi voi totdeauna, aşa încât operele voastre sa fie ca lumina , care se transmite fraţilor voştri si fiilor voştri ca tradiţia sigura din generaţie in generaţie.
Fiţi atenţi si înţelegeţi: meditaţia voastră de dimineaţă si seara sa fie despre îndeplinirea Constituţiilor..
Daca v-aţi comportat aşa ajutorul celui Atotputernic nu vă va lipsi niciodată. Ve-ţi fi demni de admiraţi înaintea lumii si îngerilor si atunci Gloria voastră va fi Gloria lui Dumnezeu.
Cei care vor vedea sfârşitul acestui secol si începutul celui nou vor spune despre voi : aceasta e opera lui Dumnezeu si sunt admirabile in ochii noştri. Atunci toţi fraţii voştri si fii voştri vor cânta ” Nu noua Doamne, ci Numelui Tău să-i fie mărire.
Aceste ultime cuvinte au fost cântate. Era vocea celui care a vorbit şi o mulţime de alte voci s-au unit in cântec.
Acest vis a durat întreaga noapte şi dimineaţa m-am găsit epuizat de puteri.
Nu mi-a fost posibil să îmi amintesc tot. Între multe lucruri am putut cu siguranţă să înţeleg că Domnul are cu noi mare milă. Societatea noastră e binecuvântată din Cer, dar El vrea ca noi să facem partea noastră. Relele ameninţate vor fi prevenite dacă noi vom predica despre virtuţi şi despre viciile evidenţiate dacă acele lucruri pe care le predicăm le vom pune in practică şi le vom transmite fraţilor voştri cu o tradiţie practică de acele lucruri pe care le facem şi le vom face.
Am putut sa înţeleg că ne aşteaptă multe spini , multe oboseli, la care vor urma mici alinări.
Maria Ajutorul Creştinilor – Roagă-te pentru noi.

Sacramentul Euharistiei

Sacramentul Euharistiei este un sacrament al initierii crestine. A fost oranduit de Isus Cristos la Cina cea de Taina. " LUATI SI MANCATI DIN ACEASTA TOTI. ACESTA ESTE TRUPUL MEU CARE SE JERTFESTE PENTRU VOI." "LUATI SI BETI DIN ACEASTA TOTI. ACESTA ESTE POTIRUL SANGELUI MEU CARE PENTRU MULTI SE VARSA SPRE IERTAREA PACATELOR. FACE-TI ACEASTA IN AMINTIREA MEA". Acestea sunt cuvintele cu care Isus Cristos a infiintat Sacramentul Euharistiei. Sfanta Euharestie esta unica hrana spirituala prin care il primim pe Insusi Isus Cristos. Aceasta hrana ne intareste sufletul, ne da putere, curaj. Euharistia este Taina prin excelenţă a iubirii divine. Isus ni S-a daruit pe Crurce murind pentru noi, dar la Sfanta Liturghie ni Se daruieste zilnic. Pe Cruce S-a rastignit in mod sangeros, la altar este rastignit in mod nesangeros la Sfanta Liturghie. La Prefacere Isus se coboara in forma Sfintei Ostii si a Vinului. Cei care vor sa primeasca sf impartasanie trebuie sa fie curat in suflet si sa creada ca il primeste pe Isus Cristos in sf Ostie.Prin Euharestie ajungem sa il cunoastem mai bine pe Isus. In preasfantul sacrament al altarului, Isus locuieste neincetat.
Sf Euharistie este hrană fiinţială, fundamentală pentru umanitatea noastră. Dar o hrană dumnezeiasco-omenească pentru că e o hrană care curăţeşte fiinţa noastră de păcate şi o sfinţeşte, o îndumnezeieşte. Ea ne asigură curăţia sufletului şi a trupului. Nimic din această lume, niciun medicament nu poate să ne redea curăţia sufletului, stricată de păcatele noastre cele multe, ci numai Sfânta Euharistie ne poate da sănătate duhovnicească.
Cel mai adesea greşim faţă de Cristos, când venim nepregătiţi la împărtăşirea cu El şi nu Îl simţim, nu trăim unirea cu El, ca Dumnezeu şi om, în Euharistie. El este mereu acelaşi în Euharistie.Sf Impartasanie ne purifca inima, sufletul, ne iarta de toate pacatele lesne-iertatoare pe care le facem infiecare zi, fie ca vrem sau nu vrem in mod intentionat.

O vara impreuna

Eu am o alta poveste. Eu, inainte de a face expierenta la vara impreuna, nu stiam ce inseamna. Eram intr-o alta casa, in alta familie daca pot spune asa. Dar intr-o zi m-am hotarat sa plec din acea familie, pentru ca nu m-am simtit bine, acolo unde eram. Dupa un timp am inceput sa merg intr- o alta casa, mai frumoasa, mai deschisa, unde are o curte cu multe flori si multe zambete stralucitoare.La inceput am crezut ca e mica familia, dar m-am inselat, pentru ca e mult mai mare. Acea familie sunt salezienii. Am inceput sa merg mai des in acea familie. Acele flori de care v-am zis erau copii si acea curte este oratoriul. Cei din casa mi-au povestit ca in vacanta de vara se face vara impreuna. Vara impreuna este un loc in care vin multi copii si tineri, unde fac diverse activitati. Vara impreuna mi-au zis ca dureaza o luna de zile. Asa ca am decis sa particip la vara impreuna ca animator. Aici la vara impreuna am facut activitati (am invatat sa fac bratari din ata si am invatat si pe alti copii sa faca bratari) cu copii ,jocuri, excursii etc... A fost o vara impreuna extraordinara. Mi-am facut multi prieteni, am intalnit diferite persoane. Participand la vara impreuna am simtit ca s-a schimbat ceva in mine. Am inceput sa fiu mult mai deschis, mai prietenos, mai comunicativ cu ceilalti.

Am cunoscut copii cu probleme familiare ce trebuie ajutati, printr-un ajutor moral. Eu am inteles ca scopul oratoriul este acela de a-i ajuta pe copii, un loc in care copii sa stau impreuna, un loc de a-i face pe copii sa isi faca cat mai multi prieteni. Copii in oratoriu invata sa se joace impreuna cu ceilalti. In oratoriu se fac jocuri, activitati,jocuri sportive..
Eu va astept la Oratoriul Don Bosco.

Suferinta

Suferinta, este atunci cand o persoana se simte intristat, deprimat de problemele sale. Nu stie cum sa infrunte sau cum sa se redice din greselile sale.Prin suferinta il putem cunoaste mai bine pe Isus Cristos. Sa simtim suferinta pe care a simtit-o si El pentru pacatele noastre. Martha Bibescu spune: Suferinta este un loc geografic in care ne regasim cu totii. Toti oamenii ccare au trait, care traiesc si care vor trai, vor cunoaste suferinta. Suferinta este o stare de neliniste in suflet, cand savarsim un pacat, cand suparam pe cineva, cand jicnim pe cineva, cand ne despartim de persoana iubita. Multe persoane sufera din cauza foametei, singuratatii, din cauza saraciei, din cauza nestiintei, invidiei,dragostei. Sunt oameni in viata, ca sa sufere inventeaza diferite motive pentru care trebuie sa sufere. Suferinta este inevitabila. Nimeni de pe acest pamant nu poate sa o ocoleasca. Suferinta pe pamant este de doua feluri: suferinta trupeasca si morala.Scopul suferintei pentru crestini este unul singur: ispasirea pacatelor pe pamant prin tot felul de boli, necazuri si dureri, spre curatirea si mantuirea sufletului. Biserica are un singur medicament pentru suferinta, rugaciunea.Omul cand sufera in loc sa se roage lui Dumnezeu ca sa il ajute, mai mult il invinuieste.Nui adevarat, Dumnzeu este mult mai aproape de noi atunci cand suferim, decat atunci cand toate ne merg bine.Toti sfintii care au trait au trebuit sa sufere ca sa il cunoasca mai bine pe Isus Cristos.
Cum traiti suferinta? Pentru ce credeti ca omul va trebui sa sufere? Credeti ca suferinta ajuta?